A fi sau a nu fi? Vesnica intrebare.

Ce inseamna viata?

Raspunsul ar fi logic, nu?

Inseamna sa traiesti, dar.... chiar doar atat inseamna viata?

Hmm.. daca ne gandim mai bine, viata in general inseamna sa te trezesti dimineata, sa te duci la munca sau scoala, unde stai intre 8 sau chiar 10 ore (la munca), apoi ajungi acasa unde abia te mai tarasti, frant de oboseala mananci, te pui sa dormi, pentru ca a doua zi sa reiei totul de la capat.

Si apoi o intrebare imi fulgera in minte: noi traim viata, sau viata ne traieste pe noi?

Multi dintre voi ati spune ca asta este randamentul vietii, ca la un momentdat, lucrurile devin monotone si ca nu se mai pot recupera, insa eu nu cred asta.

Cine spune ca nu poti sa recuperezi un an monoton in doua saptamani de vacanta in care sa experimentezi de toate. Cine spune  ca pentru a schimba viata este necesara o perioada exorbitanta de timp? Cine spune ca nu poti si muncitori si lenes in acelasi timp? 

Toata lumea numeste aceste afirmatii paradoxuri, dar eu numesc asta echilibru.

Viata este traita prin mangaieri, zambete, pozitivitate, prin lucruri simbolice la care sa te uiti cu placere in urma.

Mai devreme sau mai tarziu va veni perioada cand vom sta si ne vom hrani din amintiri, acea perioada cand viata noastra este undeva pe la sfarsit, si pentru a putea fi mandri ca am trait intradevar viata, ar fi bine sa avem cat mai multe episoade din viata noastra care sa aiba un inteles, cu atat sunt mai multe, cu atat vom putea inchide ochii pentru vesnicie, cu satisfactia de a fi avut o viata in care nu sa fi doar trait, ci si sa fi invatat ceva.

Viata este complicata doar daca NOI dorim sa o facem asa.

Menirea noastra nu este cea de a munci pentru noi insine, sau pentru copii nostri.

Menirea noastra este sa putem lasa ceva deosebit in urma noastra, sa lasam ceva care sa aminteasca tuturor ca niciun om nu este la fel ca altul, deci fiecare dintre noi poate sa ne spuna ceva ce nu stim.

Lasati ca viata sa devina ceva relativ, un simplu loc in care sa dati viata bucuriei, pentru ca pana la urma doar o viata avem si vom muri tot o singura data, asa ca nu va feriti de necunoscut, traiti-l si bucurati-va de el.!

Cu dragoste,

Mica voastra printesa.

A visa sau a nu visa?

V-ati surprins vreodata uitandu-va intr-un punct fix, cu privirea pierduta, gandindu-va la lucruri imposibile. La situatii, persoane, sentimente, intamplari la care doar cu gandul putem ajunge, nu si in realitate.

E frumos sa visezi, sa te lasi purtat de val, sa te lasi convins pentru o secunda ca ceea la ce aspiri chiar poate sa se intample, chiar poate sa devina realitate, ce nu stim insa este ca pentru o fractiune de secunda acel ceva imaginar prinde contur si devine realitatea noastra.
In acea milisecunda ne simtim cei mai fericiti oameni de pe pamant. Acea frantura de eternitate ne da puterea sa ne continuam viata cu forte noi, proaspete, cu dorinta straveche de viata care a dat nastere intregii lumi.

Credeti ca ne face bine sa visam intruna?

Ne face bine sa ajungem dependenti de visele proprii? Sa plutim in dulcea asteptare a implinirii dorintelor noastre? 

Pe de o parte ne gandim ca visele trebuiesc mentinute vii, pentru ca un om fara vise e ca o pasare fara aripi: traieste pe aceasta lume, dar nu acolo unde ii este locul intradevar, nu traieste acolo unde insfarsit ar putea sa isi exprime libertatea prin simpla prezenta in momentul si locul potrivit, ci este limitata, este prizoniera intr-o lume care  nu o va intelege. 

Si apoi pentru a implini ceva trebuie sa credem mai intai in idealuri, in simple idei, in conceptii abstracte, fara niciun fel de garantie ca se vor implini, trebuie doar sa credem in vise, ceea ce ar face pur si simplu necesar actul de a visa.

Dar, pe de alta parte, viitorul unui om, se construieste prin fapte, nu se viseaza, nu trebuie sa ajungem sa visam mai mult decat traim, sau invers.

Asadar, cred ca cel mai bine este sa gasim echilibrul perfect:

este buna doar o farama de visare, ca un narcotic in doza mica; visarea adoarme febrele, (cateodata prea mari) ale inteligentei care intr-una se framanta in cautare de adevar si raspunsuri, si poate sa creeze un abur blajin care reuseste sa indulceasca contururile prea aspre ale gandirii.

Dar visarea si nevisarea deseori se imbina, se impletesc facandu-ma sa realizez ca exista vise simbolice, care simbolizeaza realitatea, dar in aceeasi masura exista realitati simbolice, realitati ce simbolizeaza vise, si intrebarea mea e: ce este realitatea? Ce este vis?

Un fapt la care visam ce prinde contur poate fi definit implinire proprie sau doar implinirea destinului?

Visul si idealurile sunt acelasi lucru?

Cred ca nu, fiindca ideologiile ne separa pe noi oamenii, ceea ce ne aduce impreuna sunt chiar visele impreuna cu suferinta.

Continuati sa visati, pentru ca inima si mintea cer acest lucru, dar amintiti-va, ca sa visati este o arta, dar sa iesiti dintr-un vis si sa infruntati realitatea este o capodopera.

Cu dragoste

Mica voastra printesa.

Nu cauta fericirea, asteapt-o.

Un an nou a inceput, si imi cer scuze daca urarile mele nu sunt tocmai punctuale insa in ultima vreme am avut destule lucruri in care am fost implicata.

Asadar, sper ca toti a-ti petrecut cufundati in fericire alaturi de cei dragi, ametiti de bucuriile cadourilor materiale si sufletesti.

Oricum.

Traind clipele sarbatorilor, mi-am dat seama ca fericirea vine imediat, si chiar atunci cand nu te astepti, dar in acelasi timp, te paraseste foarte repede. Prea repede dupa parerea mea.

O singura vorba rostita intr-un moment nepotrivit iti poate suge toata bucuria, si putine persoane stiu sa se reprinda dupa. Si cred ca, chiar acesta este scopul vietii. Sa trecem peste tot ceea ce  nu ne place.

Ce este fericirea?

O emotie? Un gand?, sau poate mai multe? Este suma nenorocirilor care inca nu ni s-au intamplat. In ce consta? In obiecte? Persoane? Sau chiar noi insine? Sa fie fericirea doar un ideal?

O opera a imaginatiei noastre?

Sau sa fie starea naturala a micilor copii. Poate este doar motivatia pe care viata si-o da singura pentru a-si mentine vointa de a continua pe drumul obscur al destinului. Sau este doar, cum si celebrul proverb spune, sanatate multa si memorie scurta.

Greu de zis. 

Mi-as dori ca fericirea sa fie un parfum care o data pulverizat sa ajunga si pe ceilalti. Poate ar ajunge sa fie atat de raspandita incat ar prinde o forma concreta si am putea sa ii vedem culoarea.

Cum sa o cautam?

Secretul este chiar sa nu o cautam, fiindca este recompensa celui care nu a cautat-o. Ca un fluture vanat, este mereu la un pas de a fi prins, dar daca stai si te asezi, poate se va aseza pe tine.

Am spune ca fericirea se poate gasi in nenumarate lucruri, si poate avea mai multe intelesuri, insa cred ca as putea sa impac pe toti daca as spune ca fericirea intradevar, inseamna mai multe lucruri, dar ca pana la urma, consta in zambete.

Si cel mai frumos lucru este atunci cand vezi pe altii zambind, iar colturile gurii ti se ridica involuntar.

Si tu zambesti, si chiar daca nu stii de ce, simti ca lumea iti surade, si vrei sa faci si tu la fel.

Chiar mi s-a intamplat ca zambetul unu strain cu care mi-am intalnit privirea pe strada sa imi insenineze ziua, pentru ca chiar daca pare putin, acel suras este rezultatul unui lucru bun intamplat, si este uimitor sa vezi ca se mai intampla si lucruri bune pe lume.

Asadar, dragii mei, zambiti nu numai pentru voi, ci si pentru altii.

Cu dragoste
Mica voastra printesa.