THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

The royality

duminică, 13 februarie 2011

A visa sau a nu visa?

V-ati surprins vreodata uitandu-va intr-un punct fix, cu privirea pierduta, gandindu-va la lucruri imposibile. La situatii, persoane, sentimente, intamplari la care doar cu gandul putem ajunge, nu si in realitate.
E frumos sa visezi, sa te lasi purtat de val, sa te lasi convins pentru o secunda ca ceea la ce aspiri chiar poate sa se intample, chiar poate sa devina realitate, ce nu stim insa este ca pentru o fractiune de secunda acel ceva imaginar prinde contur si devine realitatea noastra.
In acea milisecunda ne simtim cei mai fericiti oameni de pe pamant. Acea frantura de eternitate ne da puterea sa ne continuam viata cu forte noi, proaspete, cu dorinta straveche de viata care a dat nastere intregii lumi.
Credeti ca ne face bine sa visam intruna?
Ne face bine sa ajungem dependenti de visele proprii? Sa plutim in dulcea asteptare a implinirii dorintelor noastre? 
Pe de o parte ne gandim ca visele trebuiesc mentinute vii, pentru ca un om fara vise e ca o pasare fara aripi: traieste pe aceasta lume, dar nu acolo unde ii este locul intradevar, nu traieste acolo unde insfarsit ar putea sa isi exprime libertatea prin simpla prezenta in momentul si locul potrivit, ci este limitata, este prizoniera intr-o lume care  nu o va intelege. 
Si apoi pentru a implini ceva trebuie sa credem mai intai in idealuri, in simple idei, in conceptii abstracte, fara niciun fel de garantie ca se vor implini, trebuie doar sa credem in vise, ceea ce ar face pur si simplu necesar actul de a visa.
Dar, pe de alta parte, viitorul unui om, se construieste prin fapte, nu se viseaza, nu trebuie sa ajungem sa visam mai mult decat traim, sau invers.
Asadar, cred ca cel mai bine este sa gasim echilibrul perfect:
este buna doar o farama de visare, ca un narcotic in doza mica; visarea adoarme febrele, (cateodata prea mari) ale inteligentei care intr-una se framanta in cautare de adevar si raspunsuri, si poate sa creeze un abur blajin care reuseste sa indulceasca contururile prea aspre ale gandirii.
Dar visarea si nevisarea deseori se imbina, se impletesc facandu-ma sa realizez ca exista vise simbolice, care simbolizeaza realitatea, dar in aceeasi masura exista realitati simbolice, realitati ce simbolizeaza vise, si intrebarea mea e: ce este realitatea? Ce este vis?
Un fapt la care visam ce prinde contur poate fi definit implinire proprie sau doar implinirea destinului?
Visul si idealurile sunt acelasi lucru?
Cred ca nu, fiindca ideologiile ne separa pe noi oamenii, ceea ce ne aduce impreuna sunt chiar visele impreuna cu suferinta.
Continuati sa visati, pentru ca inima si mintea cer acest lucru, dar amintiti-va, ca sa visati este o arta, dar sa iesiti dintr-un vis si sa infruntati realitatea este o capodopera.


Cu dragoste
Mica voastra printesa.