THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

The royality

luni, 13 decembrie 2010

Ploaia...

Unul din lucrurile care pe vecie ma vor face sa ma minunez si sa multumesc ca exist pe aceasta lume va fi ploaia.
De ce?
Fiindca ajuta sufletele ratacite, fiindca prin puritatea apei sterge si spala murdaria pacatelor noastre. Ca si cum ar fi aghiazma cu care ne spalam propriul iad.
Spala regrete, spulbera amintiri dar in acelasi timp poate sa le aduca la viata, fiindca intr-un fel sau altul atunci cand ploua, amintirile vorbesc pe limba lor, iar mai presusus de toate ne arata adevaratul eu, dar in acelasi timp ne ascunde slabiciunile si sentimentele pe care le simtim. Ganditi-va ca nimeni nu poate sa-si dea seama daca plangem in ploaie.
Ne ascunde lacrimile si tot discomfortul pe care orice fiinta umana trebuie sa simta, dar de care se fereste mai mereu, ca si cum acest lucru ar fi interzis de simtit.
Nu a-ti observat niciodata ca atunci cand ploua, ca prin magie, ne adancim in ganduri si reflexiuni demne de un filosof? Lucruri confuze capata contur, sentimente, amintiri, regrete, rasete, lacrimi... toate se mistuie si devin  dintr-o data clare.
Precum ploaia, gandurile noastre cad usor in stropi de ploaie, strangandu-se in balti de simplu si uman geniu.
Stand si privind afara la cer simt cum imi numar secundele in picaturi de ploaie, imi numar clipele care mi-au ramas, si realizez ca in fiecare strop exista cate un pic de regret, cate un pic din trairile mele, dar ca cerul, desi imi plange amintirile, mi le va ierta, pentru ca sunt o fiinta atat de fragila incat acei stropi imi pot devasta sufletul.
Asadar ce este intr-adevar ploaia?

Inceput. Asta reprezinta pentru mine. Prin blandetea caderii ei, ne sugereaza pace, facandu-ne sa ne dorim bunatate, sa fim noi insine buni, sa observam lucrurile simple din viata noastra, sa invatam sa le pretuim, sa invatam sa primim viata cu un zambet in fiecare zi, indiferent ce ne va astepta.
Este destul de amuzant faptul ca lumea se fereste de ploaie.
Si in acelasi timp nu imi pot explica ce este atat de rau in acel plans al cerului.
Poate ne ferim fiindca nu putem suporta atata nevinovatie, atata candoare, si cu atat mai putin pe pielea noastra patata de egoism si nepasare.
Trist sa ne gandim ca majoritatea persoanelor exista doar pentru a ne critica, atat de suspicioase, atat de rele. In sufletele noastre lipseste ploaia curata, iar gandurile, o data inocente, acum sunt suprimate de ura, lipsite de indulgenta, de compasiune...
Ploaie, lacrimi... care este diferenta?
Au acelasi scop, sa stearga ceea ce ne face sa fim atat de indepartati de oameni, dar noi nu facem altceva decat sa le suprimam, facand in asa fel incat sa pierdem cate un pic din umanitatea noastra.


Cu multa dragoste
Mica voastra printesa
 

0 comentarii: